Soluţionarea litigiilor de către Curtea Internațională de Arbitraj de pe lângă Colegiul Superior de Arbitraj (cu sediul în București) prezintă următoarele avantaje :
Hotărârile arbitrale definitive şi obligatorii pentru părţi –conform Codului procedurii civile, hotărârea arbitrală remisă părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive, care poate fi desfiinţată numai pe calea acţiunii în anulare, dar nu pentru motive care vizează fondul litigiului, ci doar pentru excepţiile procedurale. Hotărârea arbitrală este investită cu formulă executorie astfel încât, se supune executării silite de la pronunțare.
Recunoaştere internaţională a hotărârii arbitrale –hotărârea unui tribunal arbitral se bucură de o recunoaştere internaţională mai puternică decât cea a unei instanţe judecătoreşti naţionale. Mai mult de 120 de state au semnat şi ratificat Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, încheiată la New York, în 1958. Pe lângă, aceasta mai există şi numeroase tratate bilaterale sau multilaterale menite să faciliteze recunoaşterea internaţională.
Neutralitatea – decurgând din principiul autonomiei de voinţă a părţilor, în cadrul procedurii arbitrale apare avantajul plasării părţilor, inclusiv din state diferite, pe o poziţie de perfectă egalitate în ce priveşte locul arbitrajului, limba în care au loc dezbaterile, procedura şi regulile de aplicare, naţionalitatea arbitrilor şi reprezentarea legală. Această posibilitate de alegere este în măsură să asigure o perfectă neutralitate, înlăturând avantajarea necuvenită a uneia din părţi.
Competenţa specializată a arbitrilor – arbitrii Curții Internaționale de Arbitraj sunt specialişti cu înaltă calificare în domeniul dreptului şi a relaţiilor comerciale internaţionale şi ei pot fi aleşi de către părţi de pe Lista de arbitri. Există astfel posibilitatea alegerii, în calitate de arbitri, în litigiile comerciale a unor specialişti în domeniul dedus judecăţii, sporind astfel încrederea părţilor şi garanţia competenţei celor ce-i vor judeca. Arbitrajul oferă astfel o judecată eficientă, prin arbitri cu experienţă îndelungată şi de o competenţă recunoscută în domeniul respectiv. De altfel, neindeplinirea condiţiilor de calificare poate constitui o cauză de recuzare a arbitrilor.
Confidenţialitate – arbitrajul conferă confidenţialitate, desfăşurarea procedurii arbitrale realizându-se în cerc închis, ce permite păstrarea secretului comercial şi evitarea publicităţii judiciare, aspect deloc neglijabil mai ales în raporturile comerciale. Natura privată a arbitrajului explică faptul că arbitrajul nu este guvernat de principiul publicităţii. Astfel, numai părţile – personal sau prin reprezentanţii lor – participă la dezbaterea litigiului. Nici hotărârea tribunalului arbitral nu se pronunţă în şedinţă publică, ea fiind adusă numai la cunoştinţa părţilor implicate. De altfel, legea instituie răspunderea arbitrilor pentru încălcarea acestei obligaţii. În acest fel, reputaţia părţilor, îndeosebi a comercianţilor, poate rămâne neafectată, indiferent de soluţia finală pronunţată în arbitraj.
Celeritate – procedura arbitrală se desfăşoară pe parcursul a cel mult 6 luni. De asemenea, arbitrajul prezintă şansa de a nu se supune unui formalism excesiv care deseori sufocă desfăşurarea în condiţii de eficienţă şi celeritate a unui litigiu. Astfel, sub rezerva respectării dispoziţiilor imperative ale legii, a ordinii publice sau a bunelor moravuri, părţile pot stabili, prin convenţia arbitrala sau printr-un act separat, regulile de procedură pe care tribunalul arbitral să le urmeze în soluţionarea litigiului. În lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral poate să reglementeze procedura de urmat, conform propriilor regulamente adoptate.
Costuri reduse – taxele de arbitraj sunt exprimate procentual, regresiv, pe tranşe, la valoarea obiectului litigiului, potrivit Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, de asemenea, taxa arbitrală include şi onorariile arbitrilor. Faptul că părţile pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, ceea ce poate reprezenta, în dinamica relaţiilor de afaceri, ideea de parteneriat de natură să permită menţinerea şi continuarea raporturilor contractuale între persoanele implicate. Ideea de parteneriat în arbitraj este susţinută, între altele, şi de posibilitatea ca suportarea cheltuielilor de judecată să se facă potrivit înţelegerii părţilor. Numai în absenţa unei astfel de înţelegeri, se aplică regula prevăzută pentru soluţionarea litigiilor de către instanţele de judecată şi anume, suportarea cheltuielilor antrenate să se facă de către partea care a pierdut litigiul.
