Taxa arbitrală
NORME PRIVIND TAXELE ŞI CHELTUIELILE ARBITRALE
Art. 1. Valoarea taxei arbitrale
(1) Pentru remunerarea serviciilor arbitrale prestate de Curtea Internațională de Arbitraj de pe lângă Colegiul Superior de Arbitraj, denumit în continuare Curtea de Arbitraj, se percepe o taxă arbitrală stabilită în funcţie de valoarea obiectului cererii de arbitrare, după cum urmează:
|
Nr.
d/o
|
Valoarea obiectului cererii
(în lei/RON)
|
Taxa arbitrală
(în lei/RON)
|
|
1
|
până la 5000 lei
|
500 lei (taxa arbitrală minimă)
|
|
2
|
între 5001 lei și 10 000 lei
|
500 lei plus 8% pentru ceea ce depășește 5 000 lei
|
|
3
|
între 10 001 lei și 50 000 lei
|
900 lei plus 6% pentru ceea ce depășește 10 000 lei
|
|
4
|
între 50 000 lei și 100 000 lei
|
3 300 lei plus 4% pentru ceea ce depășește 50 000 lei
|
|
5
|
între 100 000 lei și 200 000 lei
|
5 300 lei plus 2% pentru ceea ce depășește 100 000 lei
|
|
6
|
între 200 000 lei și 700 000 lei
|
7 300 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 200 000 lei
|
|
7
|
peste 700 000 lei
|
12 300 lei plus 0,5% pentru ceea ce depășește 700 000 lei
|
(2) Dacă valoarea obiectului cererii este exprimată în altă valută străină (valute străine), taxa arbitrală se calculează pe baza parității dintre această valută (aceste valute) şi leu/RON la data introducerii cererii de arbitrare, şi se plăteşte în lei/RON, ori în altă valută liber convertibilă, potrivit cursului stabilit de Banca Naţională Română la această dată.
(3) Prevederile alin.(2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care se formulează pretenții în valute diferite. Secretarul Curții de Arbitraj, cu acordul Președintelui Curții va putea stabili însă o altă valută unică de percepere a taxei arbitrale.
Art. 2. Valoarea obiectului cererii
(1) Reclamantul este obligat să stabilească în cerere valoarea obiectului ei, chiar şi în cazurile în care nu formulează pretenţii băneşti.
(2) Părțile au obligația de a evalua în vederea taxării orice cerere dedusă arbitrajului, sub sancțiunea restituirii acesteia în conformitate cu Regulile de procedură arbitrală.
(3) Valoarea obiectului cererii se stabileşte, de regulă, astfel:
a) în cererile privind pretenţii băneşti, la suma pretinsă;
b) în cererile privind predarea sau revendicarea unor bunuri, altele decât cele arătate la lit. f) și g) la valoarea acelor bunuri din momentul introducerii cererii;
c) în cererile privind obligaţia de a face sau de a nu face, la valoarea indicată de reclamant;
d) în cererile privind executarea unui contract sau a altui act juridic, la valoarea obiectului acestuia sau a părții din obiect dedusă arbitrajului;
e) în cererile privind plata unei plăți dintr-o creanță, la valoarea părții pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă sau care urmează a fi executată la data când devine exigibilă;
f) în cererile privitoare la dreptul de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, la valoarea impozabilă a imobilului;
g) în cererile privitoare la constatarea nulității absolute, anularea, rezilierea contractelor de locațiune sau leasing, inclusiv la repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privitoare la predarea sau restituirea bunului închiriat sau arendat, la valoarea chiriei sau arendei anuale.
h) în cererile de exercitare a dreptului de gaj (ipotecă), la valoarea estimativă stabilită de părți pentru bunul gajat (ipotecat) sau din valoarea creanței garantate;
i) în cererile privind constatarea valabilității, încheierii, modificării, completării, interpretării, sau declarării nulității, anulării, rezoluțiunii sau rezilierii unui act juridic/contract, la valoarea obiectului actului/contractului contestat.
(4) În cererile cu mai multe capete, valoarea fiecărui capăt trebuie stabilită în mod separat; valoarea obiectului cererii se stabileşte la suma totală a capetelor de cerere.
(5) Secretariatul Curții va calcula taxa arbitrală pe baza evaluării pretențiilor de către părți.
(6) Dacă reclamantul nu a stabilit sau a stabilit inexact valoarea obiectului cererii, Curtea de Arbitraj, din oficiu sau la cererea pârâtului, stabileşte această valoare pe baza datelor privitoare la obiectul cererii.
(7) În toate situațiile, tribunalul arbitral poate determina, în mod rezonabil, valoarea reală a pretențiilor. Tribunalul arbitral va putea dispune taxarea suplimentară, dacă este cazul, numai după punerea în discuția părților a valorii reale a pretențiilor deduse arbitrajului.
(8) Având în vedere complexitatea cauzei, creșterea semnificativă a timpului petrecut în legătură cu procedura arbitrală, după consultarea părților, tribunalul arbitral poate decide majorarea taxei arbitrale.
Art. 3. Valoarea obiectului cererii și a taxei arbitrale în situații și proceduri speciale
(1) Cererile privind constatarea valabilității, încheierii, modificării, completării, interpretării, sau declarării nulității, anulării, rezoluțiunii sau rezilierii unui act juridic patrimonial, altul decât cele arătate la art.2 alin.(3) lit. g), precum și cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, se taxează cu taxa arbitrală prevăzută la art.1, în funcție de valoarea pretinsă a fi executată sau, după caz,neexecutată. Cererea privind repunerea părților în situația anterioară este scutită de taxa arbitrală dacă este accesorie cererii privind constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, sau rezilierea actului juridic patrimonial.
(2) Dacă actul cu privire la care se solicită constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea este un pact de preferință, un pact de opțiune sau o promisiune de a contracta (de vânzare, de închiriere sau de orice altă natură) sau orice alt antecontract, atunci taxa arbitrală se va calcula prin raport la valoarea avansului din sumele ce urmează a fi plătite potrivit contractului care se promite sau cu privire la care se încheie antecontractul, datorat în temeiul pactului, promisiunii sau antecontractului sau la valoarea prețului promisiunii sau antecontractului, dacă părțile au prevăzut expres o astfel de valoare.
(3) În cazul în care obiectul cererii de arbitrare cuprinde capete de cerere care au aceeași finalitate, capete de cerere alternative, precum restituirea în natură sau în echivalent, sau principale ori subsidiare, se percepe o singură taxă arbitrală, calculată la valoarea cea mai mare a obiectului cererii.
(4) În cazul în care o parte solicită, prin întâmpinare ori cerere reconvențională, compensarea pretenției sale cu cea a celeilalte părți, solicitantul este obligat la plata taxei arbitrale la valoarea de compensat.
(5) Cererile pentru recuzarea unui arbitru se taxează cu taxa de arbitrare minimă de 500 lei.
(6) Cererile pentru încuviințarea de măsuri asiguratorii și măsuri provizorii, pentru și cererile privind constatarea anumitor împrejurări de fapt se taxează cu taxa de arbitrare minimă de 500 lei.
(7) Cererea de eliberarea de certificate privind situația unor litigii arbitrale se taxează cu 50 lei.
(8) Când, prin cererea de arbitrare, se pretind dobânzi, penalități sau majorări de întârziere, suma acestora, de la data când încep să curgă și până la data introducerii cererii sau a majorării ei cu atare pretenții, se cumulează, în vederea taxării, cu valoarea celorlalte pretenții bănești (despăgubiri, restituire etc.).
(9) Pentru ca tribunalul arbitral să fie legal învestit cu un capăt de cerere privind acordarea de dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere și în continuare, după pronunțarea hotărârii arbitrale, aceste pretenții trebuie evaluate și taxate la valoarea acestora până la ultimul termen de arbitrare.
(10) Cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui fapt juridic sau unui drept, a cărui valoare nu poate fi stabilit, sau cererile de competenţa arbitrajului, neprevăzute de dispoziţiile de mai înainte se taxează cu triplul taxei arbitrale minime, ce constituie 1500 lei.
(11) Pentru cererile de confirmare a tranzacțiilor extrajudiciare încheiate de părți pe cale prealabilă, taxa arbitrală se va achita în proporție de 50% din cuantumul ei stabilită conform art.1 din prezentele Norme, dar nu mai puțin de taxa arbitrală minimă.
Art.4. Taxarea altor cereri
Cererea reconvențională, cererea de chemare în garanție și cererea de intervenție în interes propriu ori de chemare în judecată a altor persoane se taxează întocmai ca și cererea principală de arbitrare.
Art.5. Obligația de taxare
Taxele arbitrale se avansează de reclamant, cu privire la cererea principală, respectiv de pârât pentru cererea reconvențională.
Art. 6. Alte cheltuieli arbitrale
(1) În afară de taxe arbitrale, părţile sunt obligate să plătească, în condiţiile ce urmează, cheltuielile arbitrale constând în: cheltuieli de administrare a probelor; de traducere a actelor şi a dezbaterilor; cheltuielile de citare sau comunicare de acte de procedură prin diferite metode de comunicare, inclusiv prin poştă sau prin poșta rapidă, onorariile arbitrilor care nu sunt înscrişi pe listă; onorariile avocaţilor; cheltuielile de deplasare a părţilor, arbitrilor, experţilor, consilierilor şi martorilor precum şi alte cheltuieli necesare arbitrării litigiului, stabilite de tribunalul arbitral.
(2) Curtea de Arbitraj poate obliga ambele părți sau una din ele să avanseze acoperirea cheltuielilor suplimentare în legătură cu derularea procedurii arbitrale. Avansarea acestor cheltuieli poate fi în special solicitată părții care a făcut demers despre necesitatea efectuării unor acțiuni pentru soluționarea litigiului care ar putea duce la asemenea cheltuieli, dacă cererea sau demersul va fi considerat întemeiat.
(3) Curtea de Arbitraj poate pune efectuarea anumitor acțiuni pentru soluționarea litigiului în dependență de introducerea de către părți sau de către una din părți a avansului pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare în termenii stabiliți.
(4) În caz de desemnare de către una din părți a arbitrului care își are domiciliul în afara locului desfășurării ședințelor tribunalului arbitral, inclusiv de peste hotarele României, această parte urmează să introducă în avans cheltuielile de participare a arbitrului în procedura arbitrală (cheltuieli de deplasare, cazare, diurnă, pentru obținerea vizei etc.). În cazul în care, această persoană urmează să îndeplinească funcția de supraarbitru sau arbitrului unic, avansarea cheltuielilor pentru participarea lui în procedura arbitrală, urmează a fi introduse în cote egale de ambele părți. În caz de neintroducere din partea pârâtului a avansului în termenul stabilit, achitarea acestei cote este pusă pe seama reclamantului.
(5) Partea la cererea căreia s-a încuviinţat efectuarea unei expertize ori administrarea altei probe sau efectuarea, prin grija Curții de Arbitraj, de traduceri de pe actele dosarului, precum şi traducerea prin dezbaterilor orale, are obligaţia să avanseze costul efectuării acestora.
(6) Dacă procedura arbitrală are loc în altă limbă decât limba română, achitarea eventualelor cheltuieli de traduceri poate fi atribuită ambelor părți egal. Poate fi solicitată avansarea acestor cheltuieli.
(7) Dacă părțile au convenit ca locul desfășurării ședințelor arbitrale să fie altul decât sediul Curții de Arbitraj, toate cheltuielile suplimentare în acest scop sunt suportate de părți solidar, cu avansarea acestor cheltuieli. În cazul în care avansarea cheltuielilor nu s-a efectuat în termenul stabilit, ședințele arbitrale au loc la sediul Curții de Arbitraj, sau în alt loc stabilit de Curtea de Arbitraj.
(8) Cheltuielile suplimentare ale procedurii arbitrale se stabilesc în valuta în care ele sunt suportate.
(9) Dacă o măsură sau un act procedural este dispus din oficiu, arbitrajul va putea obliga pe oricare dintre părţi sau pe ambele, în proporţia ce va fi stabilită, să avanseze costul efectuării ei.
(10) La sumele achitate se adaugă, după caz, TVA.
(11) Tribunalul arbitral poate obliga, la cerere, partea prin a cărei culpă s-au cauzat celeilalte părți cheltuieli inutile, la plata acestora, cu titlu de despăgubiri.
Art. 7. Taxarea în arbitrajul ad-hoc
În arbitrajul ad-hoc asistat și organizat de Curtea de Arbitraj, taxa arbitrală este aceiași ca și taxa arbitrală percepută pentru soluționarea litigiului prin arbitraj instituționalizat şi se achită pe contul Colegiul Superior de Arbitraj.
Art. 8. Condițiile plății
(1) Taxa arbitrală se plăteşte integral la introducerea cererii de arbitrare sau, după caz, a cererii reconvenţionale ori a celorlalte cereri taxate. La cerere se anexează şi dovada plăţii. Această dovadă se poate prezenta şi în cadrul unui termen stabilit de secretariatul Arbitrajului Internaţional, dar nu mai târziu de 10 zile de la data primirii comunicării secretariatului.
(2) La cererea părții și pentru motive temeinice, Preşedintele/vicepreședintele Curții de Arbitraj poate aproba punerea pe rol a cauzei cu amânarea sau eșalonarea plății taxei arbitrale până la examinarea litigiului în fond. Tribunalul arbitral poate revizui termenul de achitare a taxei arbitrale amânate sau eșalonate. În acest caz, taxa arbitrală se va achita conform deciziei tribunalului arbitral.
(3) Odată cu majorarea cuantumului cerințelor acțiunii arbitrale se majorează proporțional și taxa arbitrală care urmează a fi achitată de reclamant. În caz de neplată a taxei arbitrale suplimentare cererea de majorare a cuantumului pretențiilor din acțiune se lasă fără examinare.
Art. 9. Sancțiunea neachitării taxei în termen. Cererea de reexaminare
(1) Dacă dovada plăţii taxei arbitrale nu se face o dată cu introducerea cererii sau în termenul prescris în acest scop, cererea de arbitrare se restituie.
(2) Partea nemulțumită de modul de calcul al taxelor și de soluția dată cererii de amânare sau de eșalonare a plății poate face cerere de reexaminare, asupra căreia președintele/vicepreședintele Curții de Apel se pronunță printr-o încheiere motivată.
(3) Cererea de reexaminare se va soluționa fără citarea părților, prin încheiere, de președintele sau de vicepreședintele Curții de Arbitraj, dacă cererea este depusă înainte de constituirea tribunalului arbitral, respectiv de tribunalul arbitral, după constituirea acestuia.
(4) Pe durata soluționării cererii de reexaminare și până la comunicarea soluției către partea care a formulat cererea, se suspendă termenul de plată a taxei arbitrale.
(5) Încheierea pronunțată de președintele/vicepreședintele Curții de Arbitraj, sau de tribunalul arbitral constituit este definitivă și nu este supusă nici unei căi de atac.
(6) Pronunțarea și/sau comunicarea hotărârii poate fi amânată până la plata integrală de către părți a obligațiilor financiare față de arbitraj.
(7) Dacă taxa arbitrală, sau alte taxe sau cheltuieli arbitrale stabilite de Cutea de Arbitraj, sau de tribunalul arbitral constituit nu se achită sau nu se avansează conform prevederilor prezentelor Norme și/sau Regulilor de procedură arbitrală, nu se dă curs cererii sau procedurii aferente acestor taxe și cheltuieli.
Art.10. Restituirea taxei arbitrale
(1) Dacă reclamantul renunță la arbitrare sau la dreptul subiectiv sau părțile încheie o tranzacție mai înainte de constituirea tribunalului arbitral, taxa arbitrala se restituie, sau după caz se reduce pentru achitare, în proporție de 75% din cuantumul ei, dar nu mai puțin de taxa arbitrală minimă.
(2) Atunci când tribunalul arbitral pronunţă o hotărâre prin care se constată incompetenţa arbitrajului, taxa arbitrală se restituie, sau după caz se reduce pentru achitare, în proporție de 50% din cuantumul ei, dar nu mai puțin de taxa arbitrală minimă.
(3) În cazul în care instanţa judecătorească desfiinţează hotărârea arbitrală, taxa arbitrală nu se restituie.
(4) Dacă reclamantul îşi reduce pretenţiile mai înainte sau la primul termen de arbitrare, pentru care părțile au fost legal citate, taxa arbitrală se calculează la valoarea obiectului cererii astfel redus. În cazul în care valoarea pretențiilor formulate în cerere se micșorează ulterior, taxa arbitrală deja achitată nu se restituie.
(5) Taxa arbitrală minimă este ireductibilă.
(6) În cazurile prevăzute mai sus ale prezentului articol, indicaţia privind restituirea diferenţei de taxe urmează a fi înscrisă în hotărâre sau în încheierea privind încetarea procesului. În cazul încetării procesului până la formarea completului de arbitri, încheierea privind restituirea diferenţei de taxe se adoptă de către preşedintele/vicepreședintele Curții de Arbitraj.
(7) În cazul în care arbitrajul a dispus scoaterii cererii de rol, taxa de arbitraj nu se restituie.
(8) Restituirea/reducerea taxei arbitrale se aplică doar la cererea persoanei interesate și nu poate fi cumulată, fiind aplicată doar pentru unul din cazurile nominalizate mai sus.
Art. 11. Plata onorariilor arbitrilor
(1) Din taxele arbitrale achitate pe contul de acumulare a Colegiului Superior de Arbitraj, 20% rămân la dispoziţia Colegiului, iar 80% rămân la dispoziţia Curții de Arbitraj şi se utilizează pentru efectuarea activităţii curente, inclusiv pentru plata onorariilor arbitrilor şi secretariatului. Din taxele arbitrale încasate şi destinate Curții de Arbitraj, o cotă se prelevează pentru constituirea fondului destinat plăţii onorariilor arbitrilor şi restul pentru acoperirea cheltuielilor ce ţin de întreţinerea Curții de Arbitraj, inclusiv remunerarea conducerii Curții, Secretariatului, care a participat la pregătirea şi examinarea cauzelor de către tribunalul arbitral, precum şi a taxelor şi impozitelor de stat.
(2) Fondul destinat distribuirii onorariilor arbitrilor se stabilesc în mărime de 50% din taxa arbitrală încasată în litigiul respectiv şi se distribuie proporţional numărului de arbitri care au participat la deliberare şi pronunţarea hotărârii. În cazul în care tribunalul arbitral constituit va împuternici unul din arbitri să redacteze hotărârea motivată, atunci suma reprezentând onorariile arbitrilor se repartizează astfel:
a) 10% pentru supraarbitru sau, după caz, pentru arbitrul care redactează hotărârea;
b) restul 90% se împart proporțional între toți membrii tribunalului arbitral care au participat la deliberare şi pronunţarea hotărârii .
(3) Onorariile arbitrilor pentru litigiile în care s-a dispus suspendarea judecății în temeiul unor dispoziții a legii sau a Regulilor de procedură arbitrală, se stabilesc în vederea plății după cum urmează : 50% la data suspendării și 50% la finalizarea litigiului prin hotărâre, inclusiv prin pronunțarea unei hotărâri de perimare sau, după caz, la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței.
(4) Plata onorariilor se va face prin contul de acumulare deținut de Colegiul Superior de Arbitraj, în temeiul încheierii Preşedintelui/vicepreședintelui Curții de Arbitraj, după pronunţarea, redactarea și comunicarea către părți a hotărârii arbitrale în cazul arbitrajului instituționalizat și conform înțelegerii părților în cazul arbitrajului ad-hoc.
(5) Onorariile arbitrilor, distribuite prin Colegiul Superior de Arbitraj din depozitul constituit de părți în acest scop, reprezintă veniturile acestora. Calculul și deducerea oricăror obligații fiscale din veniturile distribuite ca onorari revine arbitrilor. Regimul fiscal al sumelor plătite de părți ca taxa arbitrală pe contul de acumulare și ulterior distribuite între arbitri și Colegiul Superior de Arbitraj, este similar regimului fiscal al veniturilor obținute și distribuite în cadrul societății civile fără personalitate juridică, potrivit legii.
Art. 12. Modalități de plată.
(1) Taxa arbitrală şi cheltuielile arbitrale se plătesc în numerar direct la casieria Colegiului Superior de Arbitraj sau prin documente de plată acceptate de Colegiu.
(2) Cheltuielile de deplasare ale unui arbitru, în cuantumul stabilit de tribunalul arbitral, vor putea fi achitate direct arbitrului, pe bază de chitanță însoțită, după caz, de documentele justificative. O copie a chitanței va fi păstrată la dosarul cauzei.
(3) În cazul plății prin documente de plată, taxa arbitrală și cheltuielile arbitrale se consideră plătite în ziua intrării sumelor în contul Colegiului Superior de Arbitraj. Decalajul dintre data efectuării plății și data operării în contul Colegiului Superior de Arbitraj odată cu înregistrarea plății nu are nici o consecință juridică asupra termenelor de plată prevăzute.
(4) Valoarea taxelor și a cheltuielilor avansate/achitate pe contul Colegiul Superior de Arbitraj nu includ taxa pe valoare adăugată (TVA), care după caz, se achită suplimentar. Cheltuielile de transfer bancar al sumelor achitate pentru serviciile Curții de Arbitraj sunt puse pe seama părții care le efectuează.
Art. 13. Suportarea taxelor și cheltuielilor arbitrale
(1) Dacă una dintre părţi nu îşi îndeplineşte obligaţia ce îi revine cu privire la achitarea taxei ori cheltuielile arbitrale, cealaltă parte o poate executa, urmând ca prin hotărârea arbitrală să se stabilească modul de suportare a sumelor respective.
(2) Orice diferenţă în plus sau în minus de taxe sau cheltuieli arbitrale se regularizează şi se achită de îndată.
(3) Partea ale cărei pretenţii au fost respinse, este obligată să plătească părţii câştigătoare cheltuielile de arbitraj, făcute cu prilejul soluţionării litigiului. Dacă pretenţiile au fost admise în parte, reclamantului i se restituie cheltuielile arbitrale proporţional cu volumul pretenţiilor admise de tribunalul arbitral, iar pârâtului – proporţional cu acea parte a pretenţiilor reclamantului care a fost respinsă.
(4) Părţile pot conveni asupra unei alte modalităţi de suportare a cheltuielilor arbitrale.
Art.14. Intrarea în vigoare
(1) Prezentele norme se aprobă de către Colegiul Superior de Arbitraj ca parte integrantă a Regulilor procedurii arbitrale și se aplică începând cu data de 01 februarie 2019.
(2) Prezentele Norme privind taxele și cheltuielile arbitrale se publică pe pagina web a Curții de Arbitraj de pe lângă Colegiul Superior de Arbitraj.
